Poezie

un țipăt în căști mă trezește din visare
mă gândeam la ultima noastră îmbrățișare
pe acel peron cenușiu cu bănci fără toate șipcile

veninul se împrăștie în pieptul meu
ca o bilă încărcată de ură
ca ultima picătură
pe care o mai pot suporta

vocile se aud din ce în ce mai tare
ma înspăimântă puțin, recunosc
ma îndeamnă sa trec peste stare
dar gânduri ciudate se construiesc