Vocile

vocile se aud din ce în ce mai tare

ma înspăimântă puțin, recunosc

ma îndeamnă sa trec peste stare

dar gânduri ciudate se construiesc

tremurând ma uit în mulțime

și parca toți ochii ma privesc

parca se uita în suflet la mine

nu știu cum să-i ocolesc

simt cum un cuțit ma-nteapa în piept

ascuțit se învârte în inima

ar trebui cândva sa ma accept

dar deja îmi simt pe obraz lacrima

vocile continua, nu știu când se vor opri

vreau sa fiu lăsată în pace

dar știu ca voi muri

când vocile vor tăcea

acum ca am acceptat cumva cu frica

mi-am făcut prieteni

dar vorbind cu vocile, cică

nu ma va asculta defapt nimeni