Proză

Pe sub castanii din curte, O vulpe, Imi da tarcoale, La gospodaria care, Aduce un parfum de floro de toamna, Cam incrancenata Cum nu a

Lumea nu există în forma pe care o credem noi, ci într-o infinitate de lumi mici, fărâmiţate, particulare fiecărei perspective şi, desigur, extrem de subiective …

Într-un apartament plin de abur și tăcere, o femeie calcă rochia roșie a prietenei dispărute, păstrând o amintire tulburătoare între cutele stofei și petele care nu se duc niciodată — un ritual obsesiv în care trecutul și vinovăția se împletesc cu gesturi aparent banale.