Of, lacrimă….

Of lacrimă!

de ce te ascunzi
sub pătura caldă a ochilor?

ești bucurie?
durere?
iubire care nu mai încape în tăcere?

naști bucăți de suflet tocite
și le lași să plutească
prin adâncuri fără nume.

nu știu de unde vii
și unde te duci,
dar simt cum sapi în mine
cu blândețea unei umbre.

în lumea ta
cerul e transparent
și are gust de sare.

nu cunoști anotimpuri,
doar povești care curg
în loc de frunze.

când numeri anii,
te joci pe ridurile mele —
semnele tale de trecere.

of, lacrimă,
rămâi,
dar lasă-mă să respir.