Degetul meu se afundă-n lumina rece

Degetul meu se afundă-n lumina rece,
swipe în sus, swipe din nou

Plaja plină de oameni,
o voce calmă îmi povestește ceva,
dar nu mă pot focusa pe ea.
Fiecare sunet ca o piatră măcinată.
Peste tot, pe ecran, e nisip, nisip și white noises
încerc să ascult, dar mintea fuge,
se agăță de un val în depărtare,
îl văd cum se rostogolește, încet,
și pe undeva se sparge
Skip.

Ceva despre o dietă keto,
încă un influencer își aranjează fața în oglindă,
îmi zice cum să-mi trăiesc viața mai simplu,
dar camera lui are prea multe lumini,
e prea alb, prea corect
miroase a parfum scump și mi-l imaginez
cum merge pe un coridor lung, rece,
plin de oglinzi care nu-l reflectă.
Skip.

Mă opresc.
lumina dispare și las loc privirii să se piardă
în reflexia ferestrei. Dincolo de ea, un șantier abandonat,
macarale care au rămas pe loc, încremenite.
Mă gândesc la social media și algoritmi,
cum învârtește fiecare click până devine spirală,
iar eu mă învârt cu el, fără oprire.
Până și imaginea șantierului de afară se frânge
în mii de pixeli – totul e prea clar,
prea organizat, prea rapid.