Percepții de toamna

Percepții  de toamna

Răsucesc în yală cheia ruginită,
Timpul să se-ascundă colo-n sertar,
Vreau să-ncui povestea rece în odăiță,
Să alung tristețea cu-al ei abecedar.

Lasă, Doamne, soare peste lacrimi seci,
Să topim cu aripi tot ce-i trist aici,
Și sub umbra goală să-ncolțească-o stea,
Tu să fii căldura, îmbrățișarea mea.

Dincolo de noapte cerul e senin,
Dincolo de buze, râsul e sublim,
Dincolo de teamă, pacea se ivește,
Dincolo de gânduri, inima trăiește.

Și când zorii mângâie drumuri de pământ,
Lasă-mi pașii tineri, liberi, fără frânt,
Să danseze clipa peste vechi tăceri,
Ca o rugă blândă, ca un vis de ieri.

Tavi Logoș