Dincolo de corp…
- Autor: Tavi Logoș
Fără dans
mă pierd în colțurile propriei geometrii —
un cerc desenat
cu mâna tremurândă.
Dimineața:
mă mișc doar ca să nu cad,
mă trag după mine
ca după un costum gol,
așteptând ca muzica
să-mi lumineze sângele.
Nu mai merg — curg,
nu mai sunt — devin.
N-am nume, n-am piele,
doar o formă care arde între spații.
Mă ridic fără pământ,
mă destram ca să mă adun.
Fără atingerea dansului,
sunt doar un gest întrerupt,
un început fără final.
Cu el,
sunt tot
și, în același timp,
nimic
care se mișcă!
