Mitzi Bastet salvează timpul

Seară de seară

Imediat după apus

Când ți-e lumea mai dragă

Când încep eu să mă joc

Tu pleci.

De ce mă necăjești?

Arăt eu ca un câine?

Așa mă tratezi?

Eu nu sunt sclava ta

Eu sunt karma ta

Să mă numești tu Mitzi?

Când eu sunt Bastet,

Sora lui Ra,

Pisica templului lui Amon?

Mitzi? Mai multă inspirație n-ai?

Vai de capul tău, bătrâne!

Mai cheamă ș-un câine,

Că de n-ai fi blând,

De n-ai fi bun,

mi-aș ascuți ghearele

în gâtlejul tău plăpând,

Dar, bun ești

Prea bunule

Mult prea bun.

Mă tratezi ca pe-o regină

Mă rog, aproape regină

Pentru că nu-mi spui tot.

Să ai secrete?

Asta nu-i iubire.

Să pleci tu noapte de noapte

Când ți-e lumea mai dragă

Când am eu chef de joacă?

Să mă lași aici cu toate ceasurile

Să ticăie tic-tac, tic-tac,

Curge picătura tic-tac, tic-tac,

Să-mi ticăie toate deodată

Să le privesc deodată

Să văd cum curge timpul de încet

s-aștept o veșnicie

Dar, nu. A venit timpul să aflu.

Unde pleci tu? Unde dispari, oare?

Și de ce așa de brusc, în zare?

Gata! Am vorbit destul.

Mai bine să trag cu urechea.

Se-aude ceva.

Îți știu eu pașii

Cum calci

Cu dreptul mai apăsat

Ca un ceas stricat

Tu ești, deci.

Să mă pregătesc.

Cum îmi stă blana?

Arăt bine pentru vârsta mea.

 

Ușa apartamentului de la etajul trei se deschide greu. De câteva zile iala s-a stricat și bătrânul învârte în gol de câteva ori cheia. Ușa grea din lemn scârțâie puternic și bătrânul abia intră în casă. E obosit și are hainele murdare și pline de pete de ulei. Mitzi îl așteaptă pe hol, dar el abia o vede. Își dă jos cu greu papucii. Se sprijină de perete. Încearcă să-și pună haina pe cuier, dar nu reușește. Haina cade lângă ușă. Aruncă o privire scurtă sprea ea, dar o lasă acolo. Se duce spre dormitor. O atinge pe Mitzi pe cap, dar foarte scurt și mecanic. Intră în dormitor și închide ușa. Peste puțin timp, iese din dormitor și merge spre bucătărie. Ia cutia cu granule de pisică și îi umple lui Mitzi vasul. Îi completează celălalt vas cu apă și pleacă înapoi în dormitor. Trage ușa după el. Se aruncă în pat. Peste câteva minute începe să sforăie. Mitzi se duce glonț la haina căzută din fața ușii. O miroase. Simte același miros de ulei de motor și vede aceleași urme de noroi. De două săptămâni, povestea asta se repetă în fiecare noapte.

 

”Curiosity killed the cat,

But satisfaction brought

It back.”

 

Din nouă vieți

În viața mea n-am pierdut nici una

Dar, nu mai pot

Mă roade și pe mine

Să aflu, să știu și eu

Unde merge Papi-al meu

Și ce-i în sufletul lui greu

De pleacă noapte de noapte

Ziua doarme

Noaptea umblă

S-a îndrăgostit stăpânul meu?

La vârsta lui?

Venerabilul meu Papi

Cel mai bun ceasornicar din țară

Ce-i cu Papi-al meu

De-i trist în țară?

Sărăcuțul Papi

nu spui nimic.

Atâtea ții în tine.

Dar, las că aflu

Mâine nu-i poimâine

Și ieri a fost demult

Acum e timpul

A bătut ceasul

Care din ele?

Ceasul cu cuc.

Cel mai vechi ceas din casă,

Singurul de nădejde.

Restul, mai rămân în urmă.

Mâine plec.

M-am pregătit prea mult.

A sosit clipa.

Atenție! Vine pisica.

Voi fi iarăși ce am fost

Și mai mult decât atât,

Eu, Bastet, fiica lui Amon Ra,

Zeița Egiptului,

Cea cu 9 vieți,

Felina ideală

Visul nopții de vară.

 

A doua zi, la prânz, bătrânul s-a jucat cu Mitzi mult timp. A stat cu ea pe canapea, a mângâiat-o, iar ea s-a urcat pe pieptul lui și l-a masat. Știa ea foarte bine unde stă energia negativă, iar inima lui era întunecată cu griji. Ceva o neliniștea și era prima oară în două săptămâni când bătrânul își făcuse timp să stea mai mult cu ea. Părea că își ia la revedere și asta o neliniștea. La noapte va pleca. Tot planul e pregătit. Va face o baie pe la ora cinci, își va mai ascuți încă o dată unghiile în dulapul din sufragerie, iar apoi se va furișa în geanta cu scule a bătrânului și se va transforma într-o jucărie. Zis și făcut. Totul a decurs conform planului. Înainte să se ascundă în geanta mare cu scule de reparat orologii, Mitzi a reușit să facă o mică ruptură în geantă, cât să aibă aer și să vadă prin ea.

Imediat după apus, bătrânul a luat geanta și a plecat repede din casă. Era atât de agitat, că uitase să se încalce și a plecat în șlapi. S-a întors repede să se încalțe și a alergat cum a putut el mai bine pe scări. A trecut strada și s-a dus în capătul aleii dintre blocuri. Acolo, în intersecție, îl aștepta un Mercedes negru și o mașină de poliție. Bătrânul s-a urcat repede în spate, l-a salutat aproape inaudibil pe șofer, iar mașina a pornit în viteză cu escorta poliției în față, cu girofarul aprins. Mitzi era mai mult decât uimită de toate astea.

Nu peste mult timp, mașina a oprit direct pe pista unui aeroport și bătrânul a coborât repede și a luat geanta. Acolo era un avion cu motorul porrnit și bătrânul a urcat direct în el. S-a așezat pe fotoliu, în zona de business și a pus geanta lângă el. Avionul a decolat imediat și în aproape două ore a aterizat. Mitzi adormise, dar s-a trezit brusc când a auzit că oamenii din jur vorbeau în engleză.

Bătrânul a fost escortat cu o altă mașină și a ajuns în fața unei clădiri astronomice. Acolo a urcat repede treptele și a intrat în clădirea impunătoare a observatorului regal din Greenwich. O delegație l-a preluat pe bătrân și a fost dus într-un laborator astronomic, unde se afla cel mai vechi ceas astronomic din lume. Mitzi se uita uimită prin geantă. Când nimeni nu era atent, a ieșit repede din geantă și s-a strecurat în spatele unei vaze mari cu flori. De acolo putea să observe tot și nu puțină i-a fost surprinderea când a recunoscut printre cei aflați acolo, mari oficialități din lume, oameni pe care i-a văzut numai la televizor.

Mitzi era surprinsă. Lângă stăpânul ei stăteau umili chiar președintele României și președintele Americii. Pe cât era de înalt, președintele României se făcuse mic pe lângă stăpânul ei. Tot îl auzea că zicea ceva de ordinul național ”Steaua României”. Președintele Americii îi strângea mâna bătrânului ceasornicar, dar uitase să-i mai dea drumul și să-l lase să lucreze. Un domn ce părea mai apropiat de președinte, reușise să-i ia elegant mâna și să-l îndepărteze de ceasornicar. Cum s-a văzut desprins din mâna lui, ceasornicarul s-a apucat să lucreze la ceasul astronimic și să facă măsurători. Mitzi era uimită. Atunci a înțeles de ce stăpânul ei venea acasă obosit în zori de zi și plin de pete de ulei pe haine.

Mitzi era deșteaptă și poligloată, ca toate pisicile din înalta clasă a Egiptului Antic. Reușise să înțeleagă deja cam despre ce e vorba. Oamenii din jur erau panicați și vorbeau cu toții despre comprimarea timpului. După calculele lor, ziua de 24 de ore avea acum 16 ore și se tot micșora până ce oamenii ar putea să rămână fără timp. Dar, asta se întâmplase și pe vremuri, în Egiptul Antic, înainte ca oamenii să termine piramidele. Și atunci, ca și acum, cu toții au vrut să facă prea multe, într-un timp cât mai scurt și au uitat de ritmul firesc al vieții. Atunci zeul Heh, ajutat de zeul Thoth au decis să se răzbune pe oameni pentru că batjocoresc timpul și le-au micșorat zilele și nopțile, astfel încât cu toții erau din ce în ce mai disperați pentru că simțeau că au atâtea de făcut și nu le-ajunge timpul.

Vai, de mine

Ce trist, ce grav

Ce bine că sunt

Ce mirare că sunt

Eu, pisica pisicilor

Felina felinelor

Suprema Bastet

Cea cu stea în frunte

Acum am înțeles

Totu-l are sens

De ce stăpânul meu,

Dragul meu Papi,

Pleacă noapte de noapte

Să oprească timpul.

Ce om bun și priceput!

Ce om răbdător

Cum să nu-l ajut când știu atâtea

Și atâtea

Prea multe pentru o pisică.

Mult prea multe.

 

Mitzi se gândea deja la un plan. Era un plan greu și complicat. Era primejdios, dar n-avea de ales decât să înfrunte primejdia, iar de va pieri, ar mai fi avut încă opt încercări. Trebuia să ajungă numaidecât la British Museum și să caute papirusul cu vraja folosită pentru decomprimarea timpului. Dacă nu reușa, atunci trebuia să caute tăblița sumeriană cu aceeași vrajă. Avea două opțiuni și asta o liniștea și îi dădea mai multă încredere. Dar, dacă nu va reuși? E totuși o pisică. Cum să treacă nevăzută prin toate ușile securizate?

Nu cred că voi reuși

N-am cum

Orice-aș face

N-am cum

Nu văd nici o scăpare

Nici o ieșire

Doar o intrate

Intru în muzeu

Dar, nu sunt zeu,

Să mă fac nevăzută

Trebuie să-ncerc

Poate reușesc

Măcar să încerc

Încercarea nouă vieți are.

 

Prima dată a dat un BMW negru peste mine când am ieșit din observatorul astronomic. Un BMW, culmea, cu un român la volan. Se auzea muzică tare în boxe. Încă nu murisem. Eram în toate durerile morții. Am auzit că e importantă ultima amintire înainte de moarte. Auzeam tare din boxe ”păi na, păi na / poate-ți fură inima” și așa am murit. La moarte, nu mai vorbește nimeni în rime.

A doua oară m-a prins un hingher beat și atâta m-a bătut că m-am reîncarnat. A treia oară am reușit să intru în muzeu, dar am stat ascunsă în pod și nu puteam să cobor că erau alarme. Am murit de sete și de foame în British Museum.

Numai a patra oară am prins ziua cu porțile deshise la muzeu și am reușit să intru. La etajul de egiptologie, m-am prefăcut că sunt o pisică mumificată și am reușit să rămân peste noapte și să găsesc papirusul cu vraja.

În următoarea seară, am ajuns la observatorul astronomic și am reușit să pun papirusul în geanta cu scule a stăpânului meu, Papi. S-au mirat cu toții când au găsit acel papirus și au chemat urgent un expert. Expertul a fost uimit când a tradus vraja și a fost chemat urgent Papa de la Roma și șeful rabinilor, împreună cu Patriarhul din Constantinopol, care au recitat cu toții împreună vechea vrajă și astfel, timpul a fost salvat și Pământul a continuat să se învârtă la fel în jurul Soarelui și toate au fost bune.

Mitzi a trăit cu bine până la adânci bătrâneți alături de stăpânul ei, Papi, care avea gene foarte bune și a depășit o sută de ani, ajungând în cartea recordurilor.