Amurg

Melancolia ce în taina serii ce se-așterne lin,

Și Privirile-mi te caută-n amurg,

Un dor adânc în suflet mi-e destin,

Când umbra ta prin vise vreau să-o curg.

 

Te simt aproape, dar atât de departe, în amurg

Ca vântul care-ți mângâie obrazul,

Trecutul nostru prin clipe desparte

Un timp ce-a scris iubirea pe lacrimile care se scurg.

 

Cuvintele neșoptite-n așteptare

Se pierd în tăcerea din amurg,

Între noi rămâne doar chemarea

Unui drum ce-a fost cândva cărare.

 

Aș vrea să întorc clipele înapoi,

Din amurg să-ți mai simt râsul, să-ți simt privirea,

Dar între noi sunt azi doar ploi

Ce spală tot, chiar și amintirea.

 

Nopțile tac, cerul plânge trist,

Și gândul meu din amurg te cheamă,

Te-am căutat prin vise și în scris,

Dar inima-mi șoptește doar o dramă.

 

Zadarnic îmi pun mâna peste piept,

Căci pulsul bate doar de dorul tău,

Te port cu mine ca pe-un legământ,

Dar dorul tău rămâne în amurg

 

Pășesc pe drumuri unde tu nu ești,

Cu pași pierduți în marea de tăcere,

Căutând în amurg simple povești,

Dar găsesc doar umbre și durere.

 

Între noi s-au stins zorii de lumină,

S-a scurs iubirea-n râuri de amurg,

Dar tot aștept să-mi fii tu iarăși vină,

Să îmi întorci acele ceasornic blând.

 

Dar poate e doar vis ce nu mai vine,

Un dor nespus ce-n amurg a rămas,

Iubirea noastră plânge-n zări străine,

Iar eu te caut, fără niciun glas.

 

Și de va fi să ne mai regăsim,

Te voi iubi din nou cu dor nestins,

Căci printre lacrimi și-al nopții suspin,

Rămâi al meu destin neîmpărtășit.