scroll, tap, click

scroll, tap, click
o secundă, un clip
o poveste trece, alta începe
fără sfârșit, fără început.
„azi nu e ziua ta de muncă”
un titlu se strecoară printre altele,
o lumină verde pâlpâie,
notificare, notificare
trece repede, dispare
în fâș-fâș-ul neîntrerupt
al degetului pe sticlă.

next, next, skip
un video cu dans, două secunde
îmi amintesc de-o vară trecută
skip. o pisică, râsete.
skip. o voce șoptită:
„ce faci tu pentru tine?”
tap, opresc, respir.
dar cine are timp?
scrollez, scrollez,
timpul fuge,
cum fuge un story după 15 secunde,
efemer.

televizorul se aprinde în surdină,
o reclamă strigă, strigă,
„ACUM! 50% reducere!”
tac, sunetul se scurge,
mă uit la ecran fără să văd,
pe fundal, o altă reclamă, o altă ofertă,
dar mintea e deja în altă parte
în bucătărie, zgomot de porumb plesnind,
miros de unt topit,
un nou episod mă așteaptă,
replay, replay,
dar cine mai ascultă până la capăt?

fâș, fâș,
schimb canalul,
o melodie, un zâmbet,
mă întorc pe insta,
o față zâmbește,
îmi amintesc că am văzut-o și ieri.
„swipe up!” pentru mai multe detalii,
dar nu vreau să știu mai mult,
vreau doar să scrollez,
să caut ce urmează,
ce vine după.

pauză, pauză,
filmul se oprește pe mijloc de replică,
unde am mai văzut asta?
în capul meu,
când am tăiat la mijloc gânduri,
lăsându-le să stea suspendate,
fără sfârșit.
„ce faci, unde pleci?”
unde plec? unde mă duc
în haosul ăsta de imagini rapide,
sunete care trec ca valurile,
una după alta.

fâș, fâș,
radio-ul prinde bruiaj,
un DJ îmi șoptește
că e sfârșit de săptămână,
„timp să te relaxezi”.
dar cum, cum să te oprești,
când totul se mișcă,
totul curge,
într-un scroll nesfârșit?

ecranul se stinge,
dar în mintea mea rămâne,
zgomotul alb al zilei de ieri,
melodii, voci, reclame,
toate amestecate
ca un feed care n-a fost niciodată oprit.