Șoferița și bestia

„Dacă găsești clădirea, ești o legendă!” mi-a spus bărbatul, arătând spre un labirint de străzi care părea să fie desenat de un artist care nu știa ce înseamnă simetria. În timp ce mă chinuiam să găsesc adresa, Fofo a decis că e momentul perfect să înceapă o melodie pop – de fapt, toți cei care au trecut pe lângă noi au început să danseze, crezând că suntem într-un fel de festival stradal.

 

Prima oprire a fost într-un oraș mic, unde am avut de livrat un pachet important la un restaurant. Am descoperit rapid că Fofo avea un „talent” special: își schimba locația clapetei de accelerare în funcție de starea vremii. Așa că, la semafor, Fofo a decis să pornească la maximum, iar eu m-am trezit „dansând” în mașină. Am ajuns în restaurant, unde toți clienții credeau că avem o nouă „formație de dans” pe patru roți. Restaurantul a fost atât de încântat încât mi-au oferit prânzul gratis și o „Diplomă pentru Dansul cu Dubița”.

 

Într-un oraș mai mare, am oprit la o benzinărie unde tânărul de la pompă m-a privit cu ochi mari și mi-a spus: „Doamnă, mașina ta pare scoasă dintr-un film SF vechi. Ai grijă să nu prindă viață și să înceapă să vorbească!” Am râs, dar am continuat să mă întreb dacă Fofo n-ar avea, totuși, personalitate proprie. Fofo avea un mod unic de a atrage atenția. La o oprire într-o benzinărie, am încercat să umplu rezervorul, dar Fofo a decis că era obosit de la atâta muncă și a refuzat să pornească. Am înțeles rapid că metoda mea de a convinge vehiculul era să încep o competiție de dans cu pompa de benzină. „Hai Fofo, arată-mi că poți!” am strigat, în timp ce dansam cu pompa și Fofo a început, în mod miraculos, să pornească. Proprietarul benzinăriei m-a felicitat pentru „învățătura neoficială în mecanică.”

 

Pe măsură ce ploaia începea să toarne cu găleata, ștergătoarele lui Fofo s-au oprit exact când aveam mai multă nevoie de ele. Am fost nevoită să le mișc manual, de parcă eram o acrobată la un spectacol de circ. Cu o mână pe volan și cealaltă agitând ștergătoarele, am reușit să evit câteva gropi care păreau a fi lacuri în miniatură.

 

La următoarea oprire, eu și Fofo am avut un mic incident cu un pachet care avea o etichetă cu „Atentie, extrem de important!” și care, evident, a decis că va deveni un astronaut pentru câteva momente. În loc să aterizeze la destinație, cutia a aterizat pe acoperișul unei cafenele unde clientul a aflat că nu doar cafeaua e bună, ci și pachetele care cad din cer.

 

GPS-ul lui Fofo a decis să devină mai creativ ca ultima dată când mi-a spus „Sari peste sensurile giratorii! Înfruntă curba stângă!” . În loc să mă ghideze pe traseul cel mai scurt, a început să îmi ofere indicații de parcă ar fi fost un ghid turistic: „Turnați dreapta la al patrulea copac cu frunze galbene, apoi mergeți înainte până la curba cu numărul șase.” Într-un final, am ajuns într-o zonă necunoscută, unde am descoperit că Fofo îmi „rezervase” o oprire neașteptată la un muzeu local de comori ascunse. A fost ca o excursie turistică forțată, dar am învățat despre istoria locală și am primit un suvenir, plus o poveste amuzantă pentru familie.

 

În cele din urmă, după toate aceste întâmplări amuzante și aventuri nebunești, am reușit să strâng banii necesari pentru a-l ajuta pe tata. Familia mea a fost nu doar impresionată, ci și învăluită de râsete după toate peripețiile cu Fofo. Tata mi-a spus, cu ochii strălucind de mândrie și amuzament: „Nu doar că ai reușit să ne ajuți, dar ai transformat fiecare zi într-o comedie de neuitat. Fofo a dovedit că nu este doar o dubă, ci un adevărat partener de distracție. Însă îi vom schimba numele în Bestia Fofo ’.